Atatea ganduri pentru un..rahat!

Stau pe banca la soare aspirand mirosul frunzelor . Frumos mai e toamna in parc..Vad un tatic cu un copil la piept in port bebe si cu altul de manuta, si ma bucur de asa un tablou frumos.
Imi vin idei si ma apuc sa le scriu in evernote.
La un moment dat simt ca se apropie cineva nemultumit. Ridic privirea si observ o doamna cu un catel de talie mica in lesa. Vocea ei artagoasa ii comunica ceva ce inca nu deslusesc, insa cainele pare indiferent.Il cearta la greu, dar el se bucura saracul… Ba mai mult ca sa se remarce, cainele se opreste in mijlocul aleii si cu mare relaxare si placere da drumul la treaba mare..
– Nesimtitule, Kiki esti un nesimtit..striga doamna(care pana atunci nu avea motiv sa urle), fara a gesticula nimic sa-l opreasca.
Constat ce ciudat este sa asisiti la un conflict intre ce se aude si ce se vede. Doamna isi manifesta verbal dezacordul, insa non verbalul sustine actiunea.
Kiki termina de facut caca, si ii da bataie inainte pe alee, parca mai bucuros ca inainte. Femeia, cu alura de gasca si voce de pitigoi, il urmeaza repetand intr una „Kiki,nesimtitule..”

Revin pentru cateva secunde la scrisul meu, si aud alta voce, mai indignata..
– „Nesimtita dracu’..Ai vazut-o? Si-a lasat cainele sa se usureze in mijlocul aleii, si-a plecat fara sa curete!Tara de nesimtiti si jegosi…”
Ridic privirea, si ma confrunt cu 4 ochi si inca atatea lentile de ochelari. Neste doamne in etate, cu chef de indignare, doreau sa ma faca partasa la nesimtirea lui Kiki si-a lui ma-sa, care nu erau suficient de departe incat sa nu iasa cu scandal, daca ma armam si eu. Nu m-am armat, ca tocmai d-asta iesisem in parc, sa slabesc presiunea si tensiunea din tot.
Asadar, am lasat privirea in telefon, si am continuat sa ascult departandu-se si povestea cumetrelor plictiste, care au disparut din peisaj vociferand „nesimtirea asta..ce nesimtita domne”:.
Singurul lucru concret care a ramas, era treaba ba mare a lui KIki.
Dupa nu stiu cata vreme, am fost atat de adancita in lumea mea, incat nu mi-am dat seama cat timp a trecut si m-a luat frigul. Am luat o usor spre casa , incantata de o zi de weekend cu temperatura atat de palcuta, incat am putut sta pe banca sa citesc si sa mi notez idei.
Uitasem de trecerea prin decor acelor 3 vecine, pana in momentul in care..nu stiu cum, era sa calc intr-un rahat de caine. Ptiu…Ce nesimtire!
M-a umflat rasul! Cate ganduri pentru un rahat! Uite si tu, cum „viata” se intampla!