In tot valmasagul vietii, eu am trairile mele patriotice, intiparite inca din copilarie.
Ziua Unirii Principatelor Romane pe 24 ianuarie, Ziua muncii -1 mai, Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului pe 23 august, Ziua Națională a Romaniei pe 1 decembrie..Au fost sarbatori de o solemnitate si de o frumusete aparte in copilaria mea. Imi iubesc copilaria, asa cum a fost ea, a fost minunata. Daca as uri ce am trait, as minti, si mi-as nega viata. Privatiunile severe instaurate dupa 1981, m-au prins gata formata, intr-un mediu acomodat cu  foamea, mizeria si nedreptatile .

Ce pupeze devotate erau profesoarele mele, ce domni desavarsiti de o nebanuita delicatete au fost profesorii mei..Am iubit scoala, si tot ce n-am avut, nu stiam ca n-am, pentru ca aveam familie, vecini, colegi, prietene, apoi iubiti, care mi-au daruit atat de mult..Am de la Romania mea, de la oamenii ei, experienta, cultura, istorie, orizont fara  limite, viziune realista despre viata, libertatea spiritului si a mintii, creativitate, imaginatie si tenacitate.

 

Au un farmec dureros amintirile acestea azi, cand toate sarbatorile nationale sunt un fake, in jur toti urasc Romania.Din cenusa comunismului nu s-a mai nascut oare nimic ? Unde este bucuria democratiei, libertatii? De la Dacia Traiana, la statele medievale, de la Regatul Romaniei la Romania pluralista de dupa epoca ceausista , Romania e doar politica, sistem, teritoriu, putere, partide, guvern, revolutii, economie, presedinte? De cand lumea  au cazut ministri si functionari de stat si anchetele s-au tinut lant. Insa…asta-i Romania??

Romania mea este un spirit inalt supus naturii si credintei sale,o frumusete ce se adapa la izvoare vechi si curate, sanatoase si puternice. Cat s-a prins istorie de mine, cuvantul „tara” este sfant ,este organismul din care m-am nascut , si-l simt biciuit , manjit, profanat de fiii sai.

Il citez pe  Nicolae Iorga , ce spunea ca „un patriot se recunoaste prin faptul ca iubeste, respecta si cauta sa adune și sa îmbunatatească taramurile si oamenii”. Atat de-am face fiecare..Eu simt profund  admiratia fata de poporul asta chinuit, care cu sacrificiul fiintei sale si-a aparat de-a lungul veacurilor şi mileniilor hotarele , aceasta glie data din stramosi pentru veghere cu increderea ca voi transmite pana si eu  urmasilor  tezaurul sufletesc pe careil are neamul ..

Politica mea e sa fiu o femeie romanca  oriunde merg in lume, sa fiu un cetatean constient, o mama in respect de traditii, sa fiu harnica si credincioasa, sa-mi verific modul de a gandi si a ma comporta zilnic, sa vorbesc lumii fara sfiala si manie despre iubirea de tara…Nu e mare lucru, insa asta ma face sa ma simt o iapa inaripata zburdand pe meleagurile unde am radacini..O magiciana care leaga si dezleaga dupa semne,buruieni si luna…

Nu cunosc straini mai valorosi decat romanii mei plecati din tara, si nu cunosc straini mai incantati, decat strainii care s-au mutat si traiesc in Romania. Poate e mica lumea mea, insa are suflet duios si ma lasa sa traiesc neinvrajbita de teroarea celor care conduc MAREA LUME.

Uite asa,cred eu ca femeile romance au iubit tara lor, stand in jurul unui foc noaptea, si facand descantece pentru ca barbatii lor sa gaseasca final pentru razboaie. Scriind si spunand povesti ,  invatand pe copii sa gaseasca raspunsuri in natura si in cosmos…Goale, vulnerabile, nesupuse decat naturii si credintei lor..Ele au adus sanatate si au vindecat ranile sufletesti, pentru ca si-au simtit radacinile , stiind sa faca rai din putinul avut. Femeia romanca intruchipeaza iubirea de tara…

VERSURI DE FINAL :

Pe planeta-nvaluita
 De-ntuneric si de soare,
 Romania de milenii
 Sta la margine de mare.
Pe planeta ce din Cosmos
 Pare o margea albastra,
 Nu e tara mai frumoasa
 Cum e Romania noastra.

 

1,223 total views, 0 views today

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *